Totul e bine când… 
Începe cu bine

Una dintre regulile pe care cred cu tărie că e bine să fie respectată e aceea ce spune că, totdeauna, profesionistului trebuie dat ce e al profesionistului. Dacă nu l-aș fi cunoscut pe doctorul Adrian Vasilca de mai bine de un deceniu poate aș fi avut încredere foarte puțină sau chiar de loc. Dar așa, știindu-l, și încă un medic deloc dispus a se raporta doar la repere funcționărești, ci dimpotrivă, neobosit căutător și creator-pentru binele altora, adică al pacienților și colegilor plămădiți din același aluat, nu alsu, țin să precizez-am mers la sigur, voind să trec și peste rezerva ce-mi fuseses generată de o emisiune televizată. Acolo, persoana pe care doream, mai mult ca orice, să o aud vorbind, să o văd vorbind, fusese mai mult interpretată și tradusă.

O tăcere de mormânt
în anticamera vieții

Am ajuns la cabinetele Medisan pe seară. Întunericul,firesc, crea o aură de mister. Poate chiar strecura ceva teamă în sufletele mai slabe de înger, ori mai marcate de neliniștea de dinaintea aflării unui răspuns. Ce poate însemna speranță și bucurie,sau,dramatic,poate fi sinonim cu un verdict. Bucurie,sau,dramatic,poate fi sinonim cu un verdict. Interioarele cabinetelor, de o modernitate și un bun gust egalate doar de curățenie și de utilări de ultimă oră aveau menirea de a risipi teama, de a insufla încredere. Oamenii care fac lucrurile temeinic, de la cele majore și termnînd cu detaliile, sunt făcuți să împlinească visurile și dorințele semenilor lor,chr cu,sau mai ales cu prețul sacrifciului propriu.
Din această categorie face parte doctorul Adrian Vasilca. Și-a făcut niște cabinete la standarde occidentale, sub semnul unui indubitabil profesionalism. Pe holurile de așteptare, foarte mulți oameni, într-o tăcere aproape (înfiorătoare expresie!) mormântală. Cei care așteaptă, înfrigurați de emoție, în cel mai bun caz îndrăznesc, din când în când, să șoptească doar cuvintele strict necesare celor de lângă ei. Urmează momente mult prea însemnate, ce fac vorbele inutile.

A fi ziarist
Determină
oarece avantaje

Situația de pe holurile cabinetelor Medisa e una ce poate conduce la asemenea concluzii. Cu toate simțurle ascuțite la maximum, aud răspunsuri la telefon  : da, vă puteți programa , dar abia spre sfârșitul 

Lunii decembrie; sau, mai sigur, în ianuarie. Și, la momentul aflrii mele acolo, eram abia la jumătatea lui octombrie…Aud,dinspre spațiul în care se desfășoară consultația, vocea slabă, pierită și nehotărâtă a pacientei.
Apoi una, tot de femeie, dar hotărâtă și optimistă secondată de aceea, calmă și liniștitoare a doctorului Vasilca. Prima voce își schimbă brusc tonalitatea, se înveselește și din cabinet iese, nu după multă vreme, o femeie cu ochii plini de speranță. Mai am de așteptat să intre câțiva pacienți. Profit de răgaz și de însușirile de ziarist pentru a mai scruta pe cei care așteaptă și ei, din cu totul alte motive. O încordare aproape insuportabilă plutește pe holuri. Unul dintre avantajele pomenite, chiar dacă punem cuvântul în ghilimele, este acela că uiți de problemele tale. Prin urmare, nici nu mă gândesc să profit de prilej pentru a smulge o consultație. De fapt, nici nu îmi mai amintesc că, uneori, prin unele părți mai scârțâie câte ceva…Pe mine mă interesează cu totul altceva.
 
Spune, cine nu vine Sfârșitul lumii


Întâlnire
de gradele 3,2,1

Înantea intrării în camera nde avea să se poarte discuția,văd o alta. Cu o bibliotecă înțesată de cărți. Când pătrund dincolo,văd o altă bibliotecă. Goală cu desăvârșire. Ca un prea potrivit fundal pentru Valentina. Înlăuntrul ei se află cu mult mai multe decât într-o bibliotecă ori zece biblioteci. Îmi dă o veste bună-sunt foarte fierbinte și soția mea ar trebi să fie fericită, ca persoană posesoare a unei asemenea…sobițe. Apoi, o veste și mai bună-discuția pentru care venisem poate avea loc. Comentarii, dar fără refuz,fără dorința de a-I face poze.Consideră că, prin fotografiere, se poate răpi ceva din energia celui imortalizat. Îmi aduc aminte că parcă și nu știu care triburi aveau aceeași credință. Nu iese fum fără foc….
 

Un destin uluitor

Valentina Gârlea, pe numele întreg(foarte rar folosit, întrucât apelativul frecvent folosit este acela de "Doamna Valentina" ) s-a născut în urmă cu cinci decenii, aproape de Iași, mai exact la Dobrovăț. Copil fiind, este victima unui accident.Mai întâi nu resimte nici o urmare,apoi începe o lungă traversare a unei lumi de beznă. Orbise.
După  1990, pentru puțină vreme, îi revin nu doar speranțele de a vedea, ci chiar și vederea. Dar asta pentru scurt timp, așa, ca prilej pentru ultima amintire. Ultima despărțire a Valentinei de lumea celor care văd nu a însemnat întoarcerea într-un nesfârșit tunel de întuneric, ci dobândirea fantasticei proprietăți de a vizualiza un univers fascinant și real, totodată, dar inaccesibil oamenilor obișnuiți. Miracol? Nu, ci translarea dintr-un univers în altul , ca aleasă după criterii ce scapă judecății obișnuite. După opinia specialiștilor, doar în jur de 400 de persoane din cele 6 miliarde de locuitori ai planetei au aceleași capacități. Uluirea în fața capacităților ei se pune în balanță numai cu uluirea provocată de infinita ei modestie. Optimismul ei estompează însă stupoarea și tonifică precum nici o magie.
 

Lumea dinlăuntru e mult mai frumoasă

Am întrebat-o, printre altele, dacă e fericită. Răspunsul ei, fără nici o ezitare, a fost că da. Pentru că lumea pe care o parcurge acum e mult mai frumoasă, dar și pentru că acum are prilejul de a ajuta oamenii. În multe cazuri, de a-i face fericiți, și darul făcut se întoarce asupra dăruitorului….Valentina poate vedea, cum zice ea, cu ochiul cel are ascuns în frunte. Poate să-l vadă pe fiecare dintre noi înveșmântat în șapte straturi de culori, fiecare cu o altă semnificație, fiecare permițând alte pronosticuri și diagnostice asupra sănătății, intențiilor, șanselor… Fascinant , nu ? Fiecare dintre noi are altă culoare, pe cel de-al șaptelea și ultimul strat.
Fiecăruia Valentina îi poate citi trecutul, prezentul și viitorul. Ca într-o carte deschisă și scrisă cu litere de neșters. Pe fiecare Valentina îl poate ghici dacă minte și de ce. Dar nimeni nu o caută pentru asta. Oamenii vin să o consulte, de fapt să fie consultați, numai când sunt semne, cum se zice, că funia s-a apropiat, mai mult sau mai puțin de par…


 
 





 
Pericolul sălășluiește în noi, nu în afară

M-ar fi interesat, în plan foarte aproximativ personal (nu numai soldații și poeții, cum zicea un scriitor, nu au viață personală, ci și, sau mai ales ziariștii…) ce destin avea să aibă revista ce urma să apară. Știam că Valentina poate citi despre cineva și numai când are la dispoziție o fotografie sau vorbind cu acel cineva la telefon. Dar revista era, avea să fie cu mult mai mult decât  o fotografie. Și-atunci mi-am adus aminte că bântue așa, ca o spaimă. O psihoză. Tot felul de profeți sperie oamenii. Cică ar veni sfârșitul lumii. Nu se putea întâmpla , ca Valentina să nu știe exact  ce se va întâmpla, tocmai ea, care le poate vedea pe toate. Ce mi-a spus, și mai ales felul răspicat și calm în care mi le-a spus, m-ar fi liniștit și dacă aș fi fost înspăimântat.
"Într-un fel anume, sfârșitul lumii e în fiecare clipă : dar, pe de altă parte, tot atâția copii se nasc…Nu este și nu va veni prea repede sfârșitul lumii. Acum este doar vremea când se cerne binele de mai puțin binele și iese la
iveală o singură arte di n două, și atunci iarăși se reașează toate pentru o bucată de timp. Dar nu e doar asta. Când oamenilor le e foame, se și răspândesc zvonuri c vor fi cutremure, războaie și alte catastrofe. Se speră că, la citirea unor asemenea știri, lumea va uita de foame…" Mi-a zis mult mai multe Valentina. Dar nu toate cu permisiunea de a le publica.  Și unele greu de crezut în condițiile în care nu ești în imediata ei apropiere  și nu-i auzi vocea plină de siguranță,  în care cineva poate picura toată înțelepciunea I toată bunătatea unei lumi ce ne este, deocamdată, inaccesibilă nouă, celor obișnuiți și cărora ne place să ne lăudăm cu faptul că vedem și încă bine… 
 Dacă vreți să ă convingeți singuri că înlăuntrul vostru cineva poate citi ca într-o carte, dacă vreți să știți cum vă puteți vindeca ori evita să vă îmbolnăviți nu aveți decât să faceți un drum până în Tătărași. Mai exact, în apartamentul 3, situat în scara A, la parterul blocului 352 din strada  Oancea nr. 24. Deși, ca să nu faceți drumul numai spre a constata cât de multă lume așteaptă, e mai bine să vă programați din vreme a telefonul 177777.
 
 
 

    - C.D.Gherasim